CONSTRU'I, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un întreg (o clădire, o masină etc.) legând în mod trainic si în ordinea cerută părţile lui componente după un plan prestabilit; a realiza o construcţie de proporţii vaste, care necesită lucrări numeroase, variate si complexe. 2. A desena o figură geometrică. 3. (Lingv.) A aseza cuvintele în frază ţinând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. ♦ Refl. (despre părţile de vorbire) A se folosi în anumite construcţii gramaticale. - Din fr. construire, lat. construere.
Sursă : DEX'98 (48779)  - Joseph

A construi ≠ a dărâma, a demola, a distruge, a ruina
Sursă : Antonime (68622)  - siveco

CONSTRU'I vb. 1. a clădi, a dura, a face, a înălţa, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (~ o nouă scoală.) 2. v. alcătui.
Sursă : Sinonime (178829)  - siveco

constru'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. construi'esc, imperf. 3 sg. construi'a; conj. prez. 3 sg. si pl. construi'ască
Sursă : DOR (234937)  - siveco

A CONSTRU//'I ~i'esc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrări de construcţie; a zidi; a clădi; a ridica; a înălţa; a dura; a edifica. 2) (masini) A face după un anumit proiect. 3) (figuri geometrice) A desena pe baza dimensiunilor date. 4) fig. A înfăptui printr-un efort creator. ~ o viaţă nouă. 5) (enunţuri, fraze, propoziţii) A forma selectând si asezând cuvintele în conformitate cu regulile gramaticale sau cu efectul stilistic scontat. [Sil. -stru-i] /<fr. construire, lat. construere
Sursă : NODEX (329302)  - siveco